Celebrarea ritului bizantin ne permite să ne împărtăşim în inima Ortodoxiei. În această atitudine de respect faţă de tradiţia orientală, ne îndeletnicim cu pictarea icoanelor în mănăstirea noastră.

Icoana nu este în primul rând o operă de artă, ci în mod esenţial este o imagine pentru cult; ea îşi găseşte sensul ei profund în liturgia trăită : fie în biserică, fie acasă, în rugăciunea familială sau personală. Biserica binecuvintează icoana, făcând-o astfel vrednică de venerare.

"Scrierea" icoanelor cere o pregătire atât spirituală, cât şi materială; ea este făcută într-o atmosferă de credinţă şi rugăciune, este un lucru meticulos, care pretinde multă atenţie începând cu pregătirea lemnului pe care se va picta până la lăcuirea finală.

Icoana este făcută pentru "a rezista mult timp", culorile sale nu se alterează cu timpul, ea ne însoţeşte de-a lungul vieţii, anunţându-ne prezenţa Împărăţiei lui Dumnezeu printre noi, făcând să strălucească lumina divină, care luminează chipurile drepţilor şi ale sfinţilor.