Biserica Schimbării la Față
Planul bisericii, care aliază tipul celor din Maramureş prin structura sa în lemn şi stilul moldovenesc prin planul trilobat, este opera unui arhitect francez, membru al Fraternităţii Sfântul Ilie, André Merckel. Construcţia a fost executată de meşteri locali. Frescele au fost pictate de trei tineri români, fraţii George şi Mihai Stanciu, Nicolae Alexa, iar pictura icoanelor a fost realizată de atelierul de icoane al Carmelului din Saint-Rémy, pictura prorocului Ilie fiind oferită de atelierul mănăstirii benedictine din Bec-Hellouin.
Pronaosul
Pe tavanul pronaosului este pictat un ciclu al sfântului Ilie. Tradiţia patristică a făcut din Tesvitean arhetipul călugărului, prin viaţa sa săracă, prin celibatul său, prin încercarea pustiei înainte de întâlnirea cu Dumnezeu.
Căutarea Unităţii creştinilor implică o reîntoarcere la originile evreieşti ale creştinismului. În jurul ciclului lui Ilie descris mai înainte, în medalioane, prorocii, purtând fiecare un pergament desfăşurat cu un verset din cartea sa.
Biserica fiind aceea a unei mănăstiri, sfinţii care au fost aleşi pentru a înconjura pronaosul sunt călugării. La dreapta intrării: Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Ioan Casian; La stânga intrării: Sfântul Benedict, Sfântul Paisie Velicikovski. Pe peretele din vest: Sfântul Ioan Scărarul şi sfântul Ioan al Crucii.
Naosul
Prin chiar traseul său, biserica expune faptul că Cuvântul întrupat recapitulează timpul şi spaţiul cosmic. Planul este în formă de cruce, căci naosul este flancat de două abside. Acolo stă corul călugăriţelor în jurul unei strane cu partea de sus mobilă. La stânga, tronul episcopului are deasupra fresca hetimasiei, pregătire a tronului Judecăţii, fără Miel, în aşteptare reîntoarcerii lui Hristos.
Absida dinspre nord, Fecioara, cu mâinile ridicate în semn de mijlocire, este încadrată de sfântul Petru şi de fratele său, sfântul Andrei, figuri respectiv al Bisericii catolice şi al Bisericii ortodoxe.
Continuând şirul sfinţilor călugări din pronaos, naosul propune ochilor noştri douăsprezece sfinte femei. Pe perete din sud: Sfânta Caterina, Sfânta Macrina, Sfânta Filofteia din Argeş; Pe peretele din nord: Sfânta Teodora de la Sihla, Sfânta Melania, Sfânta Irina. Şase carmelite sunt pictate în abside, pe partea de vest ascunsă privirii celui care intră în biserică.
Se va observa absenţa picturii sfinţilor militari, căci oare vocaţia monastică nu este de a se dezarma şi de a duce lupta spirituală cu armele rugăciunii şi ale postului ?
Deisis este un simbol al rugăciunii şi al mijlocirii în vederea judecăţii. Este un subiect iconografic important, situat adesea în România în registrul inferior al absidei din sud, aproape de altar.
La nivel superior sunt reprezentate opt scene evanghelice, dimensiunea bisericii ne-permiţând un ciclu complet : Bunăvestirea, Naşterea lui Hristos, Întâmpinarea Domnului, Botezul lui Hristos, Schimbarea la faţă, Răstignirea, Coborârea la iad, Mironosiţele. Cea a Sfintei Treimi, care este icoana Rusaliilor, este situată în vârful bolţii.
Schimbarea la faţă şi Răstignirea ocupă un loc important, unul pe peretele de la est, celălalt pe cel din vest, căci schitul este consacrat Sfintei Cruci şi biserica, Schimbării la Faţă.
Pantocratorul (Hristos atotputernic) înconjurat de cei patru evanghelişti şi Sfânta Treime cu patru cântătoare biblice domnesc din înaltul bisericii.
Iconostasul
Iconostasul, din stejar sculptat, este perete despărţitor între naos şi sanctuar. El este o legătură între credincioşii din naos şi Hristos prezent în Euharistie şi Evanghelie; prin icoanele pe care le poartă, este viziune a misterului. La dreapta, Hristos şi Schimbarea la faţă, căreia îi este consacrată biserica; la stânga, Născătoarea de Dumnezeu şi Înălţarea Sfintei Cruci, hramul mănăstirii.
În centru „porţile sfinte”, sunt împodobite cu cei patru evanghelişti şi cu buna Vestire. Pe uşa laterală nord este pictat primul diacon şi protomartir, Ştefan, pe cea din sud, o diaconiţă, Olimpiada.
În registrul inferior sunt reprezentate scene biblice care vestesc icoana aflată deasupra.
Altarul
În conca absidei altarului, Theotokos cu mâinile uşor întinse, numită Platytera (care conţine totul) sau Fecioara Semnului îl poartă în ea pe Hristos Emanuel într-un medalion, ea recapitulează şi protejează cosmosul.
Ea este figura Bisericii care îl dă pe Mântuitorul lumii şi care ne duce rugăciunile la Hristos, reprezentat în fresca Înălţării la cer care se află deasupra Sfintei Mese.
Împărtăşirea apostolilor care se află sub Platytera se situează deasupra episcopilor. Sfinţii episcopi formează un cortegiu condus de liturgicii Ioan Gură de Aur şi Vasile cel Mare. Pe peretele de nord, sfinţii ierarhi Ioan Gură de Aur, Grigore cel Mare şi Grigore Luminătorul. Pe peretele de sud, sfinţii ierarhi Vasile cel Mare, Grigore de Nazianz şi Martin de Tours.
Programul iconografic al bisericii Schimbări la Faţă este tradiţional. El respectă temele şi topografia clasică ale programului bizantin, ţinând seama de dimensiunea clădirii, dând în acelaşi timp prin anumite detalii semnificative un mesaj spiritual care reflectă bine vocaţia schitului Sfintei Cruci : o mănăstire de carmelite, implantată în România, în care arde pasiunea pentru Unitatea creştinilor, în preocuparea de a aprofunda legătura care leagă spiritual evreii şi creştinii.
Pentru a avea explicaţii mai detaliate puteţi descărca aici albumul Bisericii Schimbării la faţă.