Capela
Capela a fost amenajată în camera lui Edith Royer, după tradiția bizantină. Ea oferă prin decorația sa un spațiu potrivit  pentru oficierea  liturgică.
Frescele

Frescele de pe boltă sunt opera unei surori din comunitate, după planul conceput de arhipreotul Georges Drobot, iconograf.

Ciclul picturilor din sanctuar cuprinde fresca Împărtășirii apostolilor și icoanele lui Cristos Mielul în Potir, înconjurat de îngeri și de ierarhi, care arată sensul mistic al Dumnezeieștii Liturghii celebrată înaintea lor. Deasupra, Maica Domnului Atotputernică duce rugăciunile la Cristos.


Ciclul picturilor de pe boltă este ciclul evanghelic și festiv. Acesta ne arată icoanele marilor sărbători ale anului care se bazează pe povestirile evanghelice sau se inspiră pe tradiția orală a Bisericii.
Preistoria evanghelică este reprezentată de icoana Nașterii Maicii Domnului și de  icoana  Intrării ei la templu. Amândouă icoanele ne vorbesc despre personaje sfinte, trăind în ascultare față de Domnul, atât în familie – ca Ioachim și Ana –, cât și în singurătate consacrată lui Dumnezeu – ca Maria în Templul din Ierusalim.
Două scene ale copilăriei lui Cristos, și ele  icoane  de sărbătoare, insistă asupra celor două aspecte ale persoanei lui Isus : umană și divină. Acestea sunt Aducerea lui Isus la Templu și Isus printre Înțelepții lui Israel. Botezul lui Cristos arată începutul lucrării sale publice.
Crucea este în centrul celui de-al doilea rând al acestui ciclu de icoane – simbolul prin excelență al operei de mântuire. Dar icoanele care o înconjoară ne arată desfășurarea timpului : înaintarea lui Cristos spre Patima sa (Schimbarea la Față, Învierea lui Lazăr, Intrarea în Ierusalim), Răstignirea și Învierea.
Învierea lui Cristos are două aspecte în tradiția iconografică orientală : aspectul temporar sau istoric (Apariția lui Cristos la femeile mironosițe) și un aspect etern sau dogmatic (Coborârea lui Cristos la iad și biruința lui asupra diavolului și asupra morții).
Înălțarea, care este înclinată spre altar, este urmată de două icoane tradiționale ale sărbătorii Rusaliilor : Coborârea Spiritului Sfânt peste apostoli și Sfânta Treime (cei trei vizitatori ai lui Avraam).
Icoana cea mare a Adormirii Maicii Domnului își are locul tradițional aproape de ieșirea din capelă. Ea ne arată momentul în care istoria apostolilor se unește cu istoria Bisericii, semnificând continuitatea învățăturii lui Cristos, prezența sa veșnică printre oamenii care se reunesc în Numele său.
Iconostasul

Iconostasul este peretele acoperit de icoane care separă sanctuarul de naos. Cele două icoane de o parte și de alta a ușilor centrale îl reprezintă una pe Cristos, ținând cartea evangheliilor și cealaltă o reprezintă pe Maica Domnului prezentându-și Fiul. Pe uși este reprezentată scena Bunei Vestiri : da-ul Fecioarei Maria ne deschide accesul în cer. La dreapta, icoana patronului capelei, sfântul proroc Ilie.
Icoanele

Pe pereții naosului, icoanele marilor sărbători liturgice; pe cel din fundul capelei, icoanele sfinților din Carmel și cele mai importante ale anului liturgic.

Toate icoanele din capelă au fost "scrise" de carmelitane.


© Monastère Saint-Élie
cliquez pour agrandir
cliquez pour agrandir
cliquez pour agrandir
cliquez pour agrandir
Chiar această ascultare atentă de Dumnezeu, însoțită de o supunere conștiincioasă, caracterizează atitudinea Mariei în primul episod al acestui ciclu : icoana Bunei Vestiri, realizarea făgăduinței mântuirii. Buna Vestire este urmată în mod natural de Nașterea lui Cristos, de Adorarea Magilor care ilustrează adorarea Mântuitorului de către umanitate.
cliquez pour agrandir
cliquez pour agrandir
cliquez pour agrandir
cliquez pour agrandir