Frescele

Frescele de pe boltă sunt opera unei surori din comunitate, după planul conceput de arhipreotul Georges Drobot, iconograf.

Ciclul picturilor din sanctuar cuprinde fresca Împărtăşirii apostolilor şi icoanele lui Cristos Mielul în Potir, înconjurat de îngeri şi de ierarhi, care arată sensul mistic al Dumnezeieştii Liturghii celebrată înaintea lor. Deasupra, Maica Domnului Atotputernică duce rugăciunile la Cristos.

Ciclul picturilor de pe boltă este ciclul evanghelic şi festiv. Acesta ne arată icoanele marilor sărbători ale anului care se bazează pe povestirile evanghelice sau se inspiră pe tradiţia orală a Bisericii.

Preistoria evanghelică este reprezentată de icoana Naşterii Maicii Domnului şi de icoana Intrării ei la templu. Amândouă icoanele ne vorbesc despre personaje sfinte, trăind în ascultare faţă de Domnul, atât în familie – ca Ioachim şi Ana –, cât şi în singurătate consacrată lui Dumnezeu – ca Maria în Templul din Ierusalim.

Chiar această ascultare atentă de Dumnezeu, însoţită de o supunere conştiincioasă, caracterizează atitudinea Mariei în primul episod al acestui ciclu : icoana Bunei Vestiri, realizarea făgăduinţei mântuirii. Buna Vestire este urmată în mod natural de Naşterea lui Cristos, de Adorarea Magilor care ilustrează adorarea Mântuitorului de către umanitate.

Două scene ale copilăriei lui Cristos, şi ele icoane de sărbătoare, insistă asupra celor două aspecte ale persoanei lui Isus : umană şi divină. Acestea sunt Aducerea lui Isus la Templu şi Isus printre Înţelepţii lui Israel. Botezul lui Cristos arată începutul lucrării sale publice.

Crucea este în centrul celui de-al doilea rând al acestui ciclu de icoane – simbolul prin excelenţă al operei de mântuire. Dar icoanele care o înconjoară ne arată desfăşurarea timpului : înaintarea lui Cristos spre Patima sa (Schimbarea la Faţă, Învierea lui Lazăr, Intrarea în Ierusalim), Răstignirea şi Învierea.

Învierea lui Cristos are două aspecte în tradiţia iconografică orientală : aspectul temporar sau istoric (Apariţia lui Cristos la femeile mironosiţe) şi un aspect etern sau dogmatic (Coborârea lui Cristos la iad şi biruinţa lui asupra diavolului şi asupra morţii).

Înălţarea, care este înclinată spre altar, este urmată de două icoane tradiţionale ale sărbătorii Rusaliilor : Coborârea Spiritului Sfânt peste apostoli şi Sfânta Treime (cei trei vizitatori ai lui Avraam).

Icoana cea mare a Adormirii Maicii Domnului îşi are locul tradiţional aproape de ieşirea din capelă. Ea ne arată momentul în care istoria apostolilor se uneşte cu istoria Bisericii, semnificând continuitatea învăţăturii lui Cristos, prezenţa sa veşnică printre oamenii care se reunesc în Numele său.

Iconostasul

Iconostasul este peretele acoperit de icoane care separă sanctuarul de naos. Cele două icoane de o parte şi de alta a uşilor centrale îl reprezintă una pe Cristos, ţinând cartea evangheliilor şi cealaltă o reprezintă pe Maica Domnului prezentându-şi Fiul. Pe uşi este reprezentată scena Bunei Vestiri : da-ul Fecioarei Maria ne deschide accesul în cer. La dreapta, icoana patronului capelei, sfântul proroc Ilie.

Icoanele

Pe pereţii naosului, icoanele marilor sărbători liturgice; pe cel din fundul capelei, icoanele sfinţilor din Carmel şi cele mai importante ale anului liturgic.

Toate icoanele din capelă au fost "scrise" de carmelitane.